Sirop de papadie

Tulpinile proaspete de papadie, din care se consuma 5-6 pe zi in stare cruda, ajuta rapid in hepatita cronica (durere foarte acuta pina sub omoplatul drept).
Ele sunt de folos si in diabet. Diabeticii ar trebui sa manince aceste tulpin, pina la 10 pe zi, atit timp cit papadia este inflorita. Se spala tulpinile cu flori cu tot, abia dupa aceea se indeparteaza floarea si se mesteca incet tulpina. Aceasta are la inceput un gust amarui, este acrisoara si zemoasa si se aseamana cu andivele.
Oamenii permanent bolnaviciosi, care se simt abatuti si obositi, ar trebui sa faca cate o cura de 14 zile cu tulpini proaspete de papadie. Se vor minuna de efectul lor extraordinr.
Ele ajuta insa si in alte afectiuni. Ne scapa de mancarimi, eczeme si eruptii, imbunatatesc sucul gastric si curata stomacul de tot felul de substante care se elimina greu.
Tijele proaspete pot dizolva fara dureri calculul biliar, ele stimuleaza activitatea hepatica si biliara.
Pe linga saruri minerale, papadia contine substante curative si de sinteza foarte importante pentru inlaturarea tulburarilor de metabolism. Datorita efectului sau depurativ, ajuta si in artrita si reumatism; inflamatiile ganglionilor se retrag, daca se tine pina la sfarsit cura de 3-4 saptamini, cu tulpini proaspete. In icter si in afectiunile splenice, papadia se foloseste, de asemeniea, cu succes.

Radacinile de papadie, mincate crude, la fel ca si cele uscate servite la ceai au efect depurativ, de stimulare a digestiei, sudorific si diuretic, precum si stimulant. Ele fac sangele foarte fluid, fiind considerate un mijloc excelent contra singeului ingrosat.

Sirop de papadie
Modul de preparare: Se pun de doua ori cate 2 maini pline cu flori de papadie intr-un litru de apa rece. Se pune la foc mic pana incepe sa fiarba, se lasa sa dea cateva clocote bune, se ia oala de pe foc si se lasa sa stea peste noapte. A doua zi, se goleste continutul intr-o sita, se scurge, iar florile se torc bine cu ambele maini. Sucul se amesteca cu 1 kilogram de zahar nerafinat, la care se adauga o jumatate de lamaie taiata felii (coaja se arunca, daca a fost tratata cu substante chimice). Mai multa lamaie acreste prea tare. Oala se pune fara capac pe masina de gatit. Pentru a se pastra toate vitaminele, se da la focul cel mic. Astfel, lichidul se evapora fara fierbere. Siropul se pune la racit o data, maxim de doua ori, ca sa i se poata stabili adevarata consistenta. N-are voie sa devina prea gros, caci s-ar zaharisi dupa o pastrare mai indelungata, dar nici prea subtire, caci atunci ar incepe sa fermenteze dupa un timp. Trebuie sa devina un sirop adevarat, care, uns pe chifla sau painea cu unt de la micul dejun, este absolut delicios.
Utilizare: In fiecare primavara imi prepar un sirop din flori de papadie, care are un gust excelent, fiind in acelasi timp si in profitul sanatatii. La turta dulce pe care o fac de Craciun, folosesc numai sirop de papadie.

Patlagina -Tratamente naturiste

Calitati curative si actiune farmaceutica:
Antiseptice, cicatrizante, astringente, expectorante, emoliente, fluidizante, antibronsitice, hemostatice, antiinflamatoare, antidiareice, laxative, bacteriostatice, diuretice, antifebrile, conjunctivite.

Afectiuni pentru care se recomanda:
Gastrite hiperacide, ulcer gastroduodenal, diaree, enterite, dizenterie, tuse convulsiva, traheite, catar pulmonar, hemoragii pulmonare, emfizem pulmonar, tuberculoza pulmonara, bronsite cronice, astm bronsic, guturai, sinuzita, rinita, cancer, afectiuni glandulare maligne, nefrite cronice, hemoragii uterine, insuficienta renala, leucoree, gingivite, conjunctivite, plagi, rani purulente, arsuri, furunculoza, eczeme, herpes, ulceratii cutanate, ulcer varicos, intepaturi de insecte.

Recomandari:
-uz intern -
ulcer gastric si duodenal, enterite, diaree, hemoroizi interni, intoxicarea sangelui, astm, bronsite cronice, tuse, laringite, raguseaIa, catare cronice, alergii, anemie, ateroscleroza, boli de rinichi, vezica urinara si hematurie,

-uz extern -
stomatite, faringite, laringite, afte, dureri de dinti, cicatrizant, acnee, rani, ulceratii, eczeme infectate, prurit, ulcer varicos, intepaturi de insecte.

Mentiuni:

Inainte de folosire va rugam consultati medicul de familie.

Mod de administrare:
- uz intern -
Astm bronsic: infuzie din o lingura de frunze la o cana de apa, se ia treptat in cursul unei zile.
Aterioscleroza: infuzie din o lingura de frunze la o cana de apa, se ia cate o lingura la 2-3 ore
Bronsita, astmul pulmonar si bronsic: se pune la fiert 1 ceasca cu apa rece cu 1 felie de lamaie si 1 lingurita plina de zahar candel maro, se lasa sa dea 4-5 clocote, se ia de pe foc si abia dupa aceea se adauga 1 lingurita plina din amestecul de plante (frunze de patlagina si cimbru in parti egale). Se lasa 1/2 minut in repaos. In cazurile grave, ceaiul trebuie pregatit proaspat de 4-5 ori pe zi. Se bea, inghititura cu inghititura, cat se poate de fierbinte.
Samanta de patlagina combate formarea calculului, daca se iau 8 grame zilnic. Alaturi se bea ceai de patlagina.
Siropul de patlagina-ingusta curata sangele de impuritati, toxine si virusi. Trebuie luat zilnic inainte de fiecare masa cate o lingura (copiii, cate o lingurita)

- uz extern -
Furunculoza: cataplasme cu frunze proaspete strivite prin presare.
Gastrite hiperacide sau ulcere: 2-3 varfuri de cutit de pulbere de frunze, de 2-3 ori pe zi; infuzie din 2 linguri frunze la o cana apa, cate o lingura la 3 ore.
Laringita (raguseala): gargara cu infuzie din 2 linguri frunze la o cana de apa.
Ulcere varicoase (afectiuni vasculare): bai locale caldute cu infuzie de frunze 30 g/l.
Gusa: frunzele proaspete, frecate intre ambele maini, amestecate cu ceva sare se aplica la gat.
Bolile canceroase de glande: in aceste cazuri este bine sa se puna maghiran proaspat (in cazuri urgente se poate folosi si maghiran uscat) la macerat in ulei de masline. Se introduce maghiranul intr-o sticla, se toarna ulei deasupra si se lasa sa stea 10 zile la loc calduros. Uleiul de maghiran obtinut se unge in zona glandelor bolnave, se pun frunze faramitate deasupra si se leaga locul cu o bucata de panza. In scurt timp se va simti o ameliorare.

Preparare:

Infuzie: 1 lingurita (cu varf) de plante la 1/4 litru de apa – se opareste, se lasa putin in repaos.
Amestec de ceaiuri: 1 lingurita de frunze de patlagina cu cimbru in parti egale este oparita cu 1/4 litru de apa (vedeti Bronsita, astmul pulmonar si bronsic)
Compresa de frunze: frunzele proaspete de patlagina-ingusta sau de patlagina-lata sunt spalate si zdrobite pe un fund de lemn cu un sucitor de taitei, pana se formeaza un terci care se aplica local.

Sirop, reteta nr.1: de 2 ori 2 maini pline de frunze de patlagina spalate se trec prin masina de tocat carne. Se adauga acestui terci de frunze putina apa ca sa nu se intareasca, 300 grame de zahar nerafinat si 250 grame de miere. Se lasa totul sa fiarba la foc mic, cu amestecare continua, pana cand se formeaza un lichid vascos, care se toarna fierbinte in borcane si se pastreaza la frigider.

Sirop, reteta nr.2: frunzele spalate se pun in straturi cu zahar nerafinat intr-un borcan de muraturi si se apasa ca sa se indese. Astfel. totul se va aseza. In zilele urmatoare punerea in straturi se repeta, pana nu mai incape nimic in borcan. Intr-un loc ferit in gradina se sapa o gaura, in care se introduce borcanul bine astupat cu 3-4 straturi de celofan. Se aseaza deasupra o scandura si se pune o piatra pe ea. Totul se astupa cu pamant. Scandura si piatra trebuie sa ramana vizibile. Datorita caldurii constante, zaharul si frunzele fermenteaza, formand un sirop. Dupa cca. 3 luni, borcanul se scoate, sucul se stoarce printr-un storcator de fructe ( nu printr-o panza), se pune sa dea cateva clocote si se trage in borcane foarte bine astupate. Cine nu poate efectua acest fel de fermentatie sa lase borcanul in soare sau in apropierea sobei, pana ce siropul se aseaza la fund. Si acest sirop se pune sa dea cateva clocote bune.

Tratament pentru fumatori

Sirop de podbal 
Actiuni terapeutice: Siropul este benefic in cazul astmurilor, in afectiunile bronhiilor mai ales in cazul fumatorilor. In cazul afectiunilor pulmonare este indicat 2-3 lingurite de sirop, intr-o cana cu ceai de plante medicinale. In cazul durerilor de urechi, se stoarce suc proaspat de planta ,(nu sirop preparat) care reduc din intensitatea durerii. Siropul este indicat mai ales iarna si in epidemiile de gripa. In raceli si tuse , are un efect benefic.

Mod de preparare: Intr-o oala de lut sau borcan de muraturi se introduc alternativ un strat de frunze de podbal si un strat de zahar nerafinat, se lasa sa se aseze si se umple pana ce nu mai este loc in vas. Apoi se leaga cu 2-3 straturi de celofan si se pune in gradina la loc ferit, intr-o gaura facuta in pamant. Caldura constanta starneste un proces de fermentatie. Dupa 8 saptamani se dezgroapa oala sau borcanul, iar siropul de podbal astfel obtinut se lasa sa dea in 1-2 clocote. Dupa ce se raceste este turnat in sticle mici, cu gatul larg.

Cura cu urzică - pentru sânge

Urzica este una din cele mai vechi şi mai utilizate plante medicinale de pe glob, având o multitudine de întrebuinţări terapeutice. Frunzele urzicii au cea mai mare putere terapeutică primăvara, imediat după răsărire, când rezervele de substanţe vindecătoare acumulate în anul trecut sunt puse în mişcare de primele valuri de căldură. În martie-aprilie, această plantă are şi cele mai intense efecte depurative şi reîntineritoare, fiind într-un acord perfect cu perioada de trecere de la sezonul rece la cel cald, când dezintoxicarea şi revigorarea sunt mai necesare ca oricând.


Desfăşurarea curei

Sucul de urzică se obţine astfel: într-un mixer electric se pune o mână de frunze de urzică tăiate nu foarte mărunt, după care se adaugă trei sferturi de pahar de apă. Se mixeazăă vreme de 2-3 minute, apoi se lasă să mai stea vreme de un sfert de oră, după care se filtrează prin strecurătoarea pentru ceai sau prin tifon. Se obţine aproximativ un pahar de suc, cu o culoare verde intensă, care va fi băut într-o singură doză, dimineaţa, pe stomacul gol. Pentru curele de curăţare a sângelui mai puternice, se beau 2 pahare de suc de urzică pe zi: dimineaţa şi seara.

Efectele curei cu urzică

Fiind extrem de bogat în clorofilă, sucul de urzică este un excelent purificator pentru sânge. Acest preparat de primăvară anihilează radicalii liberi, stimulează procesele de hematopoeză (de producere a globulelor roşii), stimulează procesul de producere a altor elemente figurate ale sângelui (globule albe, trombocite). Iată în continuare şi indicaţiile de tratament pentru această cură:

Câteva recomandări terapeutice

Cura cu suc de urzică se recomandă în mod special în anemie, atât în cea feriprivă (urzica este bogată în fier şi favorizează asimilarea acestui oligoelement), cât şi în formele auto-imune sau în cele în care apar modificări morfologice ale hematiilor. De asemenea, este recomandată în tulburările de coagulare ale sângelui, ca adjuvant în hemoragiile interne, precum şi pentru sechelele post-hemoragice. Studii recente arată că sucul proaspăt de urzică are efecte foarte bune în tratarea diferitelor forme de leucemie.
Precauţii: Persoanele cu colită de fermentaţie vor consumă cu
prudenţă (la început în cantităţi mici) sucul de urzică, care va fi
întotdeauna foarte proaspăt.

Cura cu leurdă - pentru inimă şi vasele de sânge

Leurda este o plantă ce creşte în semi-umbra pădurilor de stejar, gorun sau fag, are frunzele de un verde închis şi un miros ca de usturoi, motiv pentru care se mai numeşte şi usturoită. Fără îndoială, cura cu leurdă este un panaceu pentru întregul aparat cardiovascular, aşa cum vom vedea în continuare.

Desfăşurarea curei
Sucul de leurdă se obţine astfel: o mână de frunze proaspete se taie foarte fin, ca zarzavatul pentru ciorbe. Se pun într-un vas de sticlă şi se toarnă deasupra un pahar de apă călduţă, după care se lasă să macereze la temperatura camerei, vreme de patru ore, apoi se filtrează prin tifon. Se obţine ceva mai mult de un pahar de suc, doză care va fi consumătă pe stomacul gol, imediat după preparare, o dată pe zi. Tratamentul durează 12 zile, pentru prevenirea afecţiunilor cardiovasculare, şi minimum 30 de zile, pentru bolnavii cardiaci cronici. Dacă nu puteţi avea în fiecare zi acest suc proaspăt de leurdă, atunci recurgeţi la o curăcu tinctură de leurdă, care se prepară în următorul mod: frunzele proaspete de leurdă se taie cât mai fin şi se pun într-un borcan de sticlă cu filet, până acesta se umple pe trei sferturi. Deasupra se adaugă alcool alimentar de şaptezeci de grade, cât să le pătrundă şi să le acopere, după care borcanul se închide ermetic. Se lasă să macereze vreme de zece zile, la temperatura camerei, timp în care se agită conţinutul borcanului de 2-3 ori pe zi, pentru o mai bună extragere a principiilor active. După trecerea acestui interval de timp, se filtrează preparatul obţinut. Se administrează câte o linguriţă de tinctură, diluată în jumătate de pahar de apă, de 4 ori pe zi, în cure de minimum 30 de zile.



Efectele curei cu leurdă
Studii făcute în Germania şi Austria au pus în evidenţă efectele excepţionale ale acestei plante, pentru anihilarea radicalilor liberi din sânge, pentru împiedicarea formării cheagurilor de sânge (trombi), pentru menţinerea elasticităţii vaselor de sânge şi reglarea tensiunii arteriale. Are efecte reglatoare asupra ritmului cardiac şi este un tonic bun pentru muşchiul inimii, fiind considerat de către comunitatea ştiinţifică una din cele mai bune plante din lume pentru afecţiunile cardiovasculare, aşa cum o arată şi indicaţiile medicale care vor urma.

Câteva recomandări terapeutice
Flebita, tromboflebita şi trombozele sunt prompt eliminate cu ajutorul acestei plante, care are puternice efecte antiinflamatoare vasculare, fluidifiante sanguine şi anti-agregante plachetare. Hipertensiunea, ateroscleroza şi ischemia cardiacă, asociate cu valori ridicate ale colesterolului, sunt puternic combătute de această cură, pentru că leurda conţine adenozină, o substanţă care conform unor studii recente efectuate în Germania, are un rol esenţial în reducerea colesterolului, în împiedicarea formării trombilor, în scăderea tensiunii arteriale. Leurda este pe termen lung adjuvantul ideal şi pentru aritmia cardiacă sau tahicardie, fiind administrată în cure de câte 2-3 luni.

Precauţii: La persoanele cu stomac sau colon extrem de sensibil,leurda poate provoca stări de jenă sau uşoare crampe. Mamele care alăptează nu vor consumă leurdă, deoarece această transmite un gust neplăcut laptelui.

Pistrui

Tratamente naturiste impotriva pistruilor

1. Pentru eradicarea pistruilor, se va folosi o lotiune compusa din o parte suc de patrunjel si o parte infuzie de patrunjel. In functie de sezon, se dau prin storcator sau masina de tocat 100 gr. patrunjel (verde sau radacina). Sucul obtinut se amesteca cu o infuzie de patrunjel (50 gr. la o cana cu apa, fiert timp de cinci minute). Se tamponeaza tenul afectat cu acest amestec, se lasa sa actioneze timp de 30 de minute, apoi se clateste cu apa calduta, fara sapun. Cu cat concentratia de patrunjel este mai mare in solutie, cu atat mai mare este efectul curativ. Se repeta de cate ori este nevoie.


2. In 2-3 linguri de ulei de masline se fierb cateva frunze de spanac, bine maruntite, pana se inmoaie. Se obtine astfel o masca, care se aplica - la o temperatura suportabila - pe zonele afectate, timp de 30 de minute. Se repeta de 2-3 ori pe saptamana. Se face numai in sezonul in care spanacul este proaspat, suculent.

Cura cu suc de orz verde

Cura cu suc de orz verde se foloseste contra urmatoarelor boli:

anorexie, anemie, stomatite, afectiuni oculare, gastrice, ulcer, cancer, colite, pancreatite, afectiuni hepatice, constipatie ischemica, arteroscleroza cerebrala, infarct miocardic, hipertensiune, hipotensiune, astm bronsic, gripe, viroze pulmonare, TBC pulmonar, rinite alergice, dereglari hormonale,
diabet, obezitate, retard psiho-motor, neurastenie, insomnie, schizofrenie, epilepsie, nevralgie de trigemen, nevralgie faciala, reumatism articular acut, lombosciatica, artrite, acnee, efelide, dermatite, eczeme, ulcere varicoase, tromboflebite, hemoroizi, fracturi, formarea calusului in sarcina la femei, avitaminoze, alopecie, sterilitate, impotenta sexuala.

Comparativ cu alte plante, orzul verde contine:

* de peste 250 de ori mai multa vitamina A decat in salata verde;
* de peste 25 de ori mai mult potasiu decat in banane;
* de peste 11 ori mai mult calciu decat in lapte;
* de peste 11 ori mai mult fier decat in telina;
* de peste 7 ori mai multa vitamina C decat in portocale;
* de peste 10 ori mai multa vitamina B1 decat in spanac;
* de peste 23 de ori mai multa biotina decat in lapte.



Mod de preparare

Tulpinile de orz verde ajunse la inaltimea de 20 - 30 cm (inainte de a da spicul) se recolteaza, taindu-le de la suprafata pamantului (fara radacini); se spala si se maruntesc manual sau mecanic, pana se obtine o pasta fina. Sucul obtinut contine cele mai valoroase elemente necesare organismului.

Mod de administrare:
 
Se dizolva o lingurita de pulbere de orz verde in suc sau 150-200 ml de apa calduta. Se bea, de 1-2 ori pe zi, cate o ceasca de 50 ml, cu inghitituri mici, rare, cu 25-30 de minute inainte de masa. Se poate extrage in cantitati mai mari si pastra in sticle la loc rece. Inainte de a fi baut, se tine la temperatura camerei.
Preventiv, se beau cate 2 pahare pe zi, seara si dimineata.